Avocatul bebelusilor

15049696_10209968753309929_731266519_n

Draga mamica, ma numesc Sabina si am o bebelina de 4 luni. Ieri am fost impreuna la un botez si am fost surprinsa sa constat ca printre laude si zambete am fost asaltata de avertizari, sugestii, sfaturi despre cum sa-mi educ bebelusul. Cand am ramas rece mi s-a raspuns in unanimitate cu “lasa c-o sa vezi tu”. Acasa, noaptea, alaptand la cerere (contrar sfaturilor), deci muuuuuult, am reluat seria de remarci si expresii si am realizat cat de deplasate sunt. TOATE! Mi-au venit atunci replici, raspunsuri si argumente doldora de-mi venea sa-mi trezesc sotul sa i le insir. Satula de atata forfota nervoasa si idei, neavand cui le spune, le-am notat in telefon, hotarata sa scriu aceste randuri si sa le raspandesc cat de bine pot. Pentru proaspete mamici sau pentru burtici.

Am sa redau prin comparatii cat de absurde sunt aceste babisme sau refrene din popor, referindu-ma la fiecare in parte. Pentru ca am o fetita voi folosi femininul.

“Se invata in brate! “
Cum bine spunea o mamica, copilul asa se naste, invatat deja – in tine, la modul evident. Bratele deja sunt mai incomode decat burtica, deci, cat poti, tine-o in brate sau in wrap, tricou de purtare piele pe piele. Cand va fi pregatita va pleca singura, incet, incet. Este brutal sa culci sau asezi un nou nascut numai in pat sau landou, etc. De ce este brutal? Te invit sa iti inchipui ca diseara, de exemplu, te vei culca asa cum a stat bebe in burtica 9 luni. Ia loc pe canapea, relaxeaza-te si inchipuie-ti ca diseara vei dormi intr-un loc moale, plin cu apa, care se leagana si misca aproape continuu, la o temperatura de aproximativ 36 de grade Celsius, in bezna totala si intr-un zgomot de aproximativ 75 decibeli, adica mai tare decat sunetul unui aspirator harnic. Ai dormi bine? Ei, asa dorm bebelusii in burtica dar tu ai uitat demult, te-ai obisnuit sa dormi pe suprafate imobile, tari, mai reci decat tine, in liniste si semiintuneric. Bebe, pe langa toate acestea trebuie sa suporte si noile senzatii provocate de respiratie, foame, frig, zgomot, atingeri si cate si mai cate. Daca bebe nu plange, nu insemana ca ii este bine, nu stim exact cum simte si cum se simte bebe dupa nastere, dar un exercitiu de imaginatie ca acesta cred ca lumineaza si schimba perspective. Despre beneficiile tinutului in brate s-au scris carti, studii, articole si degeaba, tot rasuna si rasuna vesnicul “se invata in brate!” Ugh!

“Stai linistita, o sa uite tot!”
Cat timp bebe este in burtica, intr-un mod tragicomic, se poarta afirmatiile de genul: bebe simte tot, aude, te intelege, comunica cu bebe, vorbeste-I. Dupa ce se naste insa, incep remarcile antonime: oricum nu tine minte, uita tot, nu intelege, fa acum cat e mic ca dupa aia n-o sa mai poti. Dintr-o data, atotstiutorul din burtica devine un praslea usor senil caruia poti sa-i faci sau sa-i refuzi orice ca nu conteaza.

Saracul bebe nici nu are cum sa uite, pentru ca inca nu poate tine minte. Dar de stocat, stocheaza si stocheaza atat de bine incat o sa fie influentat de primele sale experiente toata viata. Si despre asta s-au scris studii, articole si carti dar eu tot placa invechita am auzit-o la botez. Felul in care parintii raspund la nevoile fiziologice (alaptare, igiena, adapost), la cele emotionale si de siguranta (alinarea durerilor, linistirea fricilor) si mai ales la ceea ce reprezinta cheia dezvoltarii armonioase, acceptarea, iubirea neconditionata, toate acestea se stocheaza in memoria implicita, pezenta inca de la nastere. Chiar daca in mod constient nu ne amintim de primul an de viata, la nivelul rezervorului limbic, toate informatiile sunt bine depozitate si ori de cate ori creierul are nevoie sa analizeze daca o situatie este periculoasa sau nu, aduce aceste informatii la suprafata.*

Daca plange si este ignorat, copilul n-o sa mai planga, dar percepe lumea aceasta drept ostila si intelege rapid ca nevoile sale de orice natura nu conteaza si ca trebuie sa rabde.

“Ce daca il doare burtica, gingia sau orice altceva? Sunt durerile copilariei!”
Alina copilul! Gandeste-te! Ce faci tu cand te doare ceva sau ai un discomfort? Iei nospa, nurofen, aspirina, unguente de tot felul. Daca nu trece durerea, te poti exterioriza: te plangi, vorbesti, mergi la doctor, cauti solutii pe internet, mergi la farmacie, suni 3, 4 prieteni, mergi la masaj, yoga sau stiu eu ce alte terapii. Pentru bebe toate aceste cai de vindecare se regasesc chiar in tine, draga mamica. Oricum cateodata nu avem habar daca sau ce altceva o mai doare ca doar cresc atat de repede in primul an incat daca ar contiuna sa creasca asa s-ar face la maturitate de zeci de tone. Este normal sa aiba tot felul de dureri si sa fie maraiti, sa nu le convina nimic. Ca si noi, bebelusii au probabil zile proaste, in care ii doare sau sacaie cate ceva si nu pot face absolut nimic ca sa le treaca. De asta tinuntul la san sau in brate, cantatul si leganatul sunt doar cateva lucruri dragi care ii pot alina. Tu cand esti nervoasa sau trista poti sa te eliberezi de aceste sentimente in multe moduri si chiar si asa tot mai faci cate o criza de nervi sau te scufunzi in butoiul melancoliei.

“E cuminte? “
Ce este de fapt acest “cuminte”? Ce semnifica el? Din ce am auzit am dedus ca inseamna un bebe care doarme aproape toata ziua si noaptea, iar cand este treaz suge maxim 20 de minute, pentru ca apoi sa zambeasca linistit privind spre o jucarie ce se invarte deasupra lui inainte sa adoarma la loc – toate mamicile stiu ca nu este deloc asa. Bebe stie un singur lucru si-l foloseste la maxim – cand nu ii este bine plange. “Cuminte” mai este si un copil care nu alearga in casa, desi copiii sunt foarte energici, nu scapa niciodata nimic, desi obiectele sunt facute pentru statura si deprinderea unui adult, nu ridica vocea, desi copiii nu au rusine si se exprima liber, dupa cum le dicteaza inima sa o faca, nu plange niciodata, desi noi, adultii, plangem cateodata, nu gresesc, desi inca nici n-au invatat cum este bine sa faci.

Copiii sunt numai cuminti. Chiar daca vor numai in brate sau la san sau tipa si plang mult pana la nu-stu-cati ani. Copiii lasati sa planga se “dreseaza” repede, invata ca degeaba risipesc energie, ca nu sunt consolati, si atunci devin” cuminti”. La fel cand mai cresc si sunt vesnic cenzurati, blocati in tot felul de locuri si nelasati sa faca sau zica nimic. In general devin “cuminti”. Mai sunt si cei care se razvratesc si devin greu de stapanit. Un copil sanatos va plange cat vrea, se va plictisi repede, va manca des sau rar, va cere mereu in brate si atentie de la oricine, aceste trasaturi definesc Copilul.

In concluzie afirm sus si tare ca este frumos sa nu cereti nimic de la bebelusii vostri si sa le permiteti sa ceara totul de la voi.

Va rog sa raspanditi aceste randuri cat de bine puteti si impreuna sa facem ca vorbele acestea si surorile lor vitrege sa plece din graiul romanesc.

 

 

 

Sursa foto: arhiva personala

Nota de subsol:

*Gaspar, Gyorgy – Copilul invizibil, pag 82

email

(24 Posts)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *